Press "Enter" to skip to content

VIDEO Kelemen Hunor: Să fii maghiar în România este o provocare

Preşedintele UDMR, Hunor Kelemen, a declarat, într-o postare video pe pagina sa de Facebook, că ziua de 4 iunie, când în urmă cu 100 de ani a fost semnat Tratatul de la Trianon, între Puterile Aliate, învingătoare în Primul Război Mondial, și Ungaria, în calitatea sa de succesor al Imperiului Austro-Ungar, reprezintă o zi a solidarităţii naţionale maghiare.

“La 100 de ani de la Trianon, consider ziua de 4 iunie ca pe o zi a solidarităţii naţionale maghiare. Gândesc acest lucru ca membru al naţiunii maghiare, ca maghiar din Transilvania, care este solidar cu toţi maghiarii şi cu toate comunităţile maghiare din Bazinul Carpatic.

Ca cineva care nu doreşte să considere celelalte naţiuni drept inamici, ci potenţiali parteneri de colaborare, alături de care poate vom reuşi să construim această lume, în aşa fel încât să proiectăm un viitor comun, în spiritul respectului reciproc”, a spus Kelemen Hunor în mesajul său.

Redăm mesajul liderului UDMR:

Sunt maghiar.

Fireşte, părinţii m-au crescut ca maghiar, la fel cum şi ei, la rândul lor, au fost crescuţi de bunicii mei ca maghiari. Şi astfel a fost mereu, chiar şi în vremurile îndepărtate, care sunt tot mai puţin vizibile din perspectiva noastră.

În urmă cu 100 de ani, graniţele ţării au fost modificate împotriva voinţei bunicilor şi străbunicilor mei. Ei n-au cerut-o, nici nu au fost întrebaţi, dar au primit, în schimb, o ţară întreagă, România. Dar, în acelaşi timp şi-au pierdut patria.

Au continuat să trăiască ca maghiari, să muncească, să construiască şi să îşi crească copiii. Au avut parte de bucurii dar şi de tristeţe, au plâns şi au râs împreună. De mai multe ori au fost nevoiţi să ia totul de la capăt […] dar şi-au păstrat identitatea pe pământul natal, în Transilvania, în Ţinutul Secuiesc.

Întotdeauna ne-am considerat parte a naţiunii maghiare şi nici graniţele fizice, nici dictaturile, intimidarea sau încercările de asimilare nu au reuşit să schimbe felul nostru de a fi. […]

Astăzi, graniţele naţiunii maghiare nu coincid cu graniţele Ungariei şi acesta este un punct de referinţă constant, pentru noi toţi.

În afara graniţelor Ungariei, aici în România, mulţi au grijă să ne reamintească, permanent, că suntem maghiari. La Budapesta, […] să fii maghiar nu înseamnă niciun fel de provocare. La fel cum un german, un italian sau un francez nu se identifică, în mod constant, ca membru al unei naţiuni.

Dar aici, la noi, situaţia este diferită. Să fii maghiar, aici, în Transilvania, sau mai departe, în Slovacia, Ucraina, Serbia, Slovenia sau chiar în Croaţia, nu înseamnă doar o simplă rubrică pe foaia de recensământ.

Pentru noi, să fii maghiar pe aceste meleaguri înseamnă, în acelaşi timp, provocare şi responsabilitate. Este o provocare deoarece trebuie să dovedeşti că, deşi lingvistic, cultural, sufleteşte eşti parte a unei alte naţiuni – naţiunea maghiară, dar ca cetăţean român născut aici construieşti – prin acţiunile, munca şi impozitele tale – ţara în care trăieşti, care este pământul tău natal şi al strămoşilor tăi. Trebuie să demonstrezi, zi de zi, că acum această stare de fapt este normală pentru tine. Că nu eşti duşman, dar consideri contextul actual ca fiind dat. Trebuie să explici permanent faptul că solidaritatea naţională, responsabilitatea nu sunt îndreptate împotriva nimănui. Este, totodată, şi o responsabilitate pentru ca această problemă trebuie clarificată.

Deseori eşti considerat un pericol, deşi, în realitate, nu e deloc aşa. Vrei doar să fii cetăţean cu drepturi egale. Pentru că ai dreptul la propriile tradiţii şi obiceiuri, la folosirea limbii materne, la şcolile, instituţiile şi simbolurile naţiunii de care aparţii. Trebuie să explici, să dobândeşti şi să iţi aperi drepturile. Doar pentru că eşti maghiar, nu eşti duşmanul nimănui. Nici al românilor, nici al slovacilor nici al sârbilor sau al ucrainenilor. Nu eşti duşmanul nimănui, aici, în Bazinul Carpatic.

A fi maghiar etnic minoritar este o responsabilitate şi o provocare, dar niciodată o stare de pasivitate.

La 100 de ani de la Trianon, consider ziua de 4 iunie ca pe o zi a solidarităţii naţionale maghiare. Gândesc acest lucru ca membru al naţiunii maghiare, ca maghiar din Transilvania care este solidar cu toţi maghiarii şi cu toate comunităţile maghiare din Bazinul Carpatic. Ca cineva care nu doreşte să considere celelalte naţiuni drept inamici, ci potenţiali parteneri de colaborare, alături de care poate vom reuşi să construim această lume în aşa fel încât să proiectăm un viitor comun, în spiritul respectului reciproc”.